Rugaciune catre Maica Domnului

Stăpâna mea preabinecuvântată, folositoarea neamului omenesc, scăparea şi mântuirea celor ce aleargă la tine ! Ştiu cu adevărat că am greşit mult şi te-am mâniat pe tine, preamilostivă Doamnă, şi pe Preabunul Dumnezeu, Care S-a născut cu trup din tine. Am înainte multe chipuri ale celor care, mai înainte de mine, au mâniat bună îndurarea Lui : pe vameşi, pe desfrânate şi pe ceilalţi păcătoşi, cărora pentru pocăinţa şi mărturisirea lor, li s-a dat iertare de păcate. deci, punând înaintea sufletului meu cel păcătos acele chipuri, care s-au umilit şi uitându-mă la bogata milostivire a lui Dumnezeu, pe care au primit-o, am îndrăznit, şi eu, ticălosul, să alerg cu pocăinţă la milostivirea ta cea bună, o , preamilostivă Stăpână. Dă-mi mână de ajutor şi cere de la Fiul Tău, şi Dumnezeu, iertarea păcatelor mele celor grele. Cred şi mărturisesc că Fiul Tău, pe care L-ai născut, este cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Judecătorul viilor şi al morţilor, Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cred, iară, şi mărturisesc că eşti cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Aşijderea, eşti izvorul milostivirii, mângâierea celor ce plâng, căutarea celor pierduţi, neîncetată şi puternică mijlocitoare către Dânsul, mult iubitoare a nemului creştinesc şi chezăşuirea pocăinţei mele. Căci, cu adevărat oamenii n-au alt ajutor şi acoperământ, afară de tine, Preamilostivă Doamnă. Nimeni din cei ce au nădăjduit spre tine nu s-a ruşinat şi prin tine îmblânzind pe Dumnezeu, nimeni nu rămâne părăsit. Pentru aceasta rog bunătatea ta cea nemăsurată, deschide uşile milostivirii tale mie, celui ce am rătăcit şi am căzut în noroiul adâncului. Nu te scârbi de mine întinatul. Nu trece cu vederea rugăciunea mea , a păcătosului. Nu mă lăsa pe mine, ticălosul, pe care m-a dus la pierzare răul vrăjmaş. Ci îmblânzeşte spre mine pe Milostivul Dumnezeu, Care S-a născut din tine, ca să-mi ierte păcatele mele cele mari şi să mă izbăvească din pierzania mea. Ca şi eu, cu toţi cei ce au dobândit iertarea, să cânt şi să măresc nemăsurata milostivire a lui Dumnezeu , Celui născut din tine şi neînfruntată ta folosinţă pentru mine, în viaţa aceasta şi în sfârşitul veacului.

Amin

Viata Sfintei Mari Mucenite Irina

Aceasta a fost singura fiică născută lui Liciniu, regele din cetatea ce se cheamă Maghedon. La început sfânta s-a numit Penelope, şi atât strălucea cu frumuseţea trupului, încât întrecea pe vârstnicile ei. Ea trăia într-un turn înalt zidit de tatăl său, cu treisprezece fecioare frumoase, având multă avere spre slujba ei, şi scaun, masă şi sfeşnic, toate făcute de aur. Şi era când a fost aşezată acolo de şase ani, fiind învăţată de oarecare bătrân Apelian, pe care îl rânduise Liciniu să intre la dânsa. Într-una din zile, ea a văzut că a venit o porumbiţă, şi aducând o ramură de măslin, a pus-o pe masă; iar un vultur aducând o cunună făcută din flori a pus-o pe masă. Apoi a văzut că a venit pe altă fereastră un corb şi a pus un şarpe pe masă. De acestea mirându-se ea, şi cugetând ce pot să însemne a întrebat pe bătrânul Apelian, care i le-a dezlegat zicând: Că porumbiţa este nevoinţa gândului ei şi ramura cea de măslin este pecetea lucrurilor şi deschiderea botezului; iar vulturul, care este împărat celorlalte păsări, prin cunună îi însemna biruinţa spre bunătăţile cele alese; iar corbul care adusese şarpele, însemna necazul şi reaua ei pătimire. În scurt spunând, i-a tâlcuit şi i-a arătat ei nevoinţa muceniciei, ce avea să îndure pentru Hristos. Şi alte preamărite pentru dânsa se spun.

Se spune că i s-a dat numele prin chemare de înger, în loc de Penelope, fiind numită Irina, şi că acel înger a învăţat-o credinţa lui Hristos şi i-a spus că se vor mântui multe suflete printr-însa. Şi că va veni la dânsa Timotei, ucenicul lui Pavel, şi o va boteza. Iar când acestea s-au împlinit, ea zdrobind idolii tatălui său, i-a aruncat jos. Pentru aceasta a fost mai întâi cercetată de tatăl său, care a poruncit să fie dată să o calce caii, dintre care unul în loc să-i facă ei vreun rău, s-a repezit asupra tatălui ei şi l-a trântit jos şi l-a omorât şi a fericit pe sfânta cu glas omenesc. Iar ea îndată fiind eliberată din legături, la rugămintea poporului a făcut rugăciune, şi a înviat pe tatăl ei, care a crezut în Mântuitorul Hristos, cu trei mii de oameni şi cu femeia sa dimpreună, şi primind botezul, a lăsat împărăţia, şi-a petrecut viaţa în turnul ce zidise pentru fiica sa.

După aceea, luând împărăţia Sedechie, sfânta a fost silită să jertfească la idoli şi neplecându-se, a fost aruncată cu capul în jos într-o groapă adâncă, în care erau tot felul de târâtoare veninoase şi a rămas nevătămată. După patru zile, fiind scoasă de acolo, a fost supusă la multe chinuri, dar a rămas sfânta nevătămată. Pentru această minune au trecut la credinţa în Hristos opt mii de suflete.

După ce a căzut Sedechie din împărăţie, s-a ridicat Savorie, fiul său, cu oaste asupra aceluia ce-l scosese pe tatăl său din împărăţie. Atunci întâmpinând sfânta Irina pe Savorie înaintea cetăţii, l-a orbit şi pe el şi pe oastea lui cu rugăciunea, şi iarăşi cu rugăciunea l-a făcut să vadă. Pentru aceasta nemulţumitorii au supus-o la multe chinuri, dar desfăcându-se pământul a înghiţit pe slugile tiranului, din care pricină au trecut mulţi la credinţa în Hristos. Şi rămânând tiranul încă tot în necredinţă, a venit îngerul Domnului şi lovindu-l l-a ucis.

Şi fiind sfânta slobodă, umbla prin cetate, făcând multe şi mari minuni şi în alte multe cetăţi unde a mers şi unde a propovăduit pe Hristos, fiind supusă la nenumărate chinuri, din care rămânea nevătămată, de către regele Numenau în cetatea Calinicon şi de către regele perşilor Savorie. Aceste minuni după gândurile omeneşti pot părea unora de necrezut, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă cele ce la oameni sunt în neputinţă. Aşadar, pe scurt, a fost adusă sfânta la judecată, mai întâi adică de tatăl ei, Liciniu, a doua oară de Sedechie şi Savorie şi Numerian fiul lui Sevastian şi de eparhul Vavdon, şi Savorie regele perşilor; iar cetăţile în care a mărturisit sunt acestea: Maghedon patria ei, Calinicon, Constantina şi Mesimvira. Pomenirea muceniciei ei a fost scrisă de Apelian dascălul său.

sursa: calendar-ortodox.ro

Acatistul Cuvioasei maicii noastre Parascheva

Rugaciunile incepatoare

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacul 1 :

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinta ii aducem noi nevrednicii pacatosi pentru mijlocirile sale. Ca mari daruri ne-am invrednicit a dobandi, de la izvorul cel pururea curgator de bunatati al Mantuitorului nostru, si sa-i cantam : Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Icosul 1 :

Ingerii din cer cu laude primind duhul tau cel fecioresc din pamintestile locasuri, de bucurie te-au incununat pentru vredniciile tale; caci femeiesc trup purtand si fire slabanoaga, ai stiut a birui toate puterile vrajmasilor prin buna intelepciune; pentru aceasta-ti cantam:

Bucura-te, inteleapta fecioara;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare;
Bucura-te, suflet ingeresc in trup fecioresc;
Bucura-te, vrednica mijlocitoare catre Domnul;
Bucura-te, mangaierea oamenilor;
Bucura-te, alinarea de suferinta;
Bucura-te, nadejdea noastra cea tare;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, liman lin si neinviforat;
Bucura-te, pilda bunei cucernicii;
Bucura-te, luminarea celor nepriceputi;
Bucura-te, scaparea celor deznadajduiti;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 2 :

Asa Imparatul tuturor rasplateste biruintele. Asa mana proniei cea ne vazuta intareste neamul omenesc, imbratisand cu credinta cele de dinsa randuite spre mantuire. Pentru aceasta sa ne departam de nelegiuiri; pana cand vom petrece in pacate? Doamne, intareste inimile noastre ca sa-Ti cantam in fapte bune cantarea cea ingereasca: Aliluia!

Icosul 2 :

Preacinstita fecioara, catre tine am nazuit, catre tine care de multe ori si tu ai luat pe sfinti si pe ingeri in ajutor la pamantestile ispite; fii acum si pentru noi grabnic folositoare, caci te-ai invrednicit a intra inauntrul casei mirelui cu candela luminoasa, precum ne-a povatuit Mantuitorul Hristos, si primeste cantarea aceasta:

Bucura-te, margaritar nepretuit al vistieriei noastre;
Bucura-te, floare nevestejita a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, temelie neclintita a crestinatatii;
Bucura-te, a fecioarelor inzestratoare si rugatoare catre Maica lui Dumnezeu;
Bucura-te, ascultatoare a preotilor cucernici;
Bucura-te, grabnica ajutatoare a strainilor;
Bucura-te, fierbinte mangaietoare a prigonitilor;
Bucura-te, milostiva povatuitoare a v aduvelor;
Bucura-te, invingatoarea dusmanilor;
Bucura-te, izbavirea tuturor celor ce te cheama spre ajutor;
Bucura-te, mare folositoare a sufletelor;
Bucura-te, vindecatoarea de rani a trupurilor;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 3 :

Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti, ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3 :

Epivata, vazand lauda pamantului ei, rasarind dintru ale sale, cu bucurie te-a intampinat, preacuvioasa, marturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi, care in urma ne-am invrednicit a dobindi moastele tale, cum vom putea indestul a propovadui minunile pe care le-ai facut, de nu cantam acestea:

Bucura-te, luminatoarea Moldovei;
Bucura-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucura-te, invatatoarea parintilor tai;
Bucura-te, ceea ce n-ai adunat averi pamintesti;
Bucura-te, adunatoarea cerestilor daruri;
Bucura-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucura-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucura-te, indreptatoarea mindriei;
Bucura-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucura-te, sprijinitoarea batranilor;
Bucura-te, osanditoarea dusmanilor;
Bucura-te, miluitoarea saracilor;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 4 :

Preacurata Fecioara Marie, Maica lui Dumnezeu, primeste si ale noastre datornice rugaciuni de la noi nevrednicii pe care prin mijlocitoarea noastra sfanta ti le aducem spre iertarea pacatelor si ne da noua pace si mare mila de la Fiul tau, Caruia Ii cantam neincetat: Aliluia!

Icosul 4 :

Celei dupa vrednicie si cu credinta urmatoare a cuvantului lui Dumnezeu, care pentru buna cucernicie a primit darul vindecarilor si plata cereasca, prin glasul Mantuitorului zicand : sluga buna si credincioasa, intra intru bucuria Domnului tau, ii aducem cantarea aceasta :

Bucura-te, samanta neratacita;
Bucura-te, trup neobosit;
Bucura-te, hrana duhovniceasca;
Bucura-te, aur lamurit;
Bucura-te, foc arzator plevilor;
Bucura-te, pamant de indestulare;
Bucura-te, rodul pocaintei;
Bucura-te, alinarea relelor cugetari;
Bucura-te, risipitoare de furtuni;
Bucura-te, aducatoare de mana;
Bucura-te, datatoare de mangaieri;
Bucura-te, mijlocitoarea tuturor crestinilor catre Domnul;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 5 :

Obositi de truda gandurilor lumesti ne-am desteptat acum noi, ticalosii, lacrimand, ca nu avem incotro intinde nadejdile dupa faptele noastre spre a ne linisti, nefacand nici un lucru vrednic de mantuire si temandu-ne de taiere ca smochinul neroditor, cadem inaintea ta plangand, Sfanta Paraschevo, si strigam: miluieste-ne, ca dimpreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu cantarea de mantuire: Aliluia!

Icosul 5 :

Cine nu te va ferici pe tine, cuvioasa, ca te-ai invrednicit a potoli prin nevointele tale zburdalnicia trupului si a dobindi mantuirea sufleteasca cu cinstea cea neluata de maini omenesti a cerestii mariri? Sau cine nu te va ferici iarasi ca ai strabatut prin viteazul tau cuget impletiturile vicleanului cele amigitoare, si l-ai rusinat? Pentru aceasta primeste urmatoarea cantare:

Bucura-te, turnul biruintei;
Bucura-te, usa mantuirii;
Bucura-te, pavaza credintei;
Bucura-te, locasul statorniciei;
Bucura-te, chipul bunatatilor;
Bucura-te, apararea cinstitei cruci;
Bucura-te, inchinatoarea ei vrednica;
Bucura-te, ca prin al ei ajutor ai fost izbanditoare;
Bucura-te, ca printr-insa te-ai facut lui Hristos urmatoare;
Bucura-te, a biruintei frumoasa stalpare;
Bucura-te, invingatoare a stapanirii iadului;
Bucura-te, mostenitoarea cerestii mangaieri;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 6 :

Dar cum vom canta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lauda marirea faptelor tale, noi nevrednicii? Ca nici faptele, nici credinta nu ne apropie de preacinstitele tale lucrari; dar, marturisind slabiciunea noastra, ne rugam tie a ne ajuta si a mijloci catre Dumnezeu sa primeasca cantarea: Aliluia!

Icosul 6 :

Ne-au cuprins acum dureri ce nu sunt spuse, nici un ajutor omenesc de la nimeni nu asteptam, toti ne-au parasit deodata, pana si placerile ce odinioara ne desfatau acum se lupta cu noi; vai de ticalosia noastra, nu avem alta nadejde decit mila lui Dumnezeu si al tau ajutor sfant. Pentru aceasta ne rugam tie, grabeste a ne asculta, vindecandu-ne, ca sa cantam tie:

Bucura-te, leacul durerii;
Bucura-te, mana vindecarii;
Bucura-te, casa ocrotirii;
Bucura-te, raza mangaierii;
Bucura-te, cortul indestularii;
Bucura-te, roua fierbintelii; Bucura-te, mantuirea de boli;
Bucura-te, scaparea celor inspaimantati;
Bucura-te, izgonitoare de pagube;
Bucura-te, privighetoare neadormita;
Bucura-te, stea luminatoare;
Bucura-te, scara izbavitoare;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 7 :

Doamne, cerceteaza si vindeca pe robii tai cei cuprinsi de durere, zice preacuvioasa, rugandu-se neincetat, ca nu au reazem, nici mangaiere. Iar zilele grele sunt, si pentru ca ne-am mantuit, sa ne bucuram si sa cadem la Dumnezeu, pocaindu-ne si cantand: Aliluia!

Icosul 7 :

Nelegiuirile noastre, multimea strambatatilor pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astazi ne osandesc si nu stim ce vom raspunde mergand la judecata, unde toti ne prigonesc, toti se ridica asupra noastra sa ne impileze; tu insa, o, preabuna maica, care asculti marturisirea noastra, mijloceste catre Domnul, sa prefaci soarta osandirii noastre in bunatati, scotind din inimile vrajmasilor nostri toata uraciunea si te vom preamari cu laude ca acestea:

Bucura-te, mijlocitoarea celor gresiti;
Bucura-te, folositoarea celor asupriti;
Bucura-te, indreptatoarea judecatorilor rai;
Bucura-te, doveditoarea celor clevetiti;
Bucura-te, scaparea celor judecati si osanditi;
Bucura-te, contenire a patimilor;
Bucura-te, nesprijinitoarea celor ce cauti numai folosul lor;
Bucura-te, neizbandire a mijlocitorilor celor vicleni;
Bucura-te, domolire a celor puternici;
Bucura-te, inlesnire a slabanogilor;
Bucura-te, starpitoare a rautatilor;
Bucura-te, izvoratoare a milostivirii;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 8 :

Acestea graind, ne linistim, ne veselim si ne bucuram; salta sufletele noastre ca nu-si vor rade de noi vrajmasii nostri. Nu ne va parasi Dumnezeul nostru pana in sfarsit, pentru rugaciunile tale, preacuvioasa, ci trimitand mila Lui asupra poporului, precum este obisnuit, si noi, nevrednicii, ne vom impartasi cu el de ale Sale bunatati, cu care dimpreuna vom cinta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8 :

La toti vom spune minunile tale, in glas vom canta praznuirea ta, dupa datoria obstii care ti-aduce spre multumire: marire laudei tale, marire indelung-rabdarii cu care te-ai incununat, nevoindu-te prin credinta, marire faptei celei cu statornicie urmata dupa pilda Iubitorului de oameni; pentru acestea graim catre tine:

Bucura-te, mireasa duhovniceasca;
Bucura-te, cununa adevarului;
Bucura-te, toiagul biruintei;
Bucura-te, marirea monahilor;
Bucura-te, povatuitoare a obstii;
Bucura-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucura-te, pazitoare a sihastrilor;
Bucura-te, pomenitoare a veacurilor;
Bucura-te, propovaduitoare a dreptei credinte;
Bucura-te, surpatoare a eresurilor;
Bucura-te, dobandirea slavei dumnezeiesti;
Bucura-te, urmatoarea Cuvantului ceresc;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 9 :

Pe sfanta folositoare celor ce sunt intru nevoi, toti cu bucurie sa o laudam, pe cinstita Parascheva, ca aceasta viata nestricacioasa a luat in veci; pentru aceasta marire a aflat, si darul de minuni, cu porunca lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 9 :

Rau-cugetatorii prin tine mustrati fiind, se inspaimanta vazand slava lui Dumnezeu, cea gatita omului departat de pacate, in tine luminand, vazand taina cea necuprinsa a chipului maririi, asupra ta cuvioasa, ca astazi straluceste aducand credinciosilor daruri de vindecari; pentru aceasta ei s-au rusinat pocaindu-se si noi ne-am veselit, cantandu-ti tie:

Bucura-te, izbavitoarea noastra;
Bucura-te, povatuitoare;
Bucura-te, indreptatoare;
Bucura-te, izgonitoare de rele;
Bucura-te, aducatoare de bun miros;
Bucura-te, otravitoarea jivinelor;
Bucura-te, starpitoarea insectelor;
Bucura-te, feritoarea de naluciri;
Bucura-te, risipitoarea de grindina;
Bucura-te, aducatoarea de ploi manoase;
Bucura-te, imbelsugatoarea de roade bune;
Bucura-te, veselitoarea plugarilor;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 10 :

Niciodata nu vom inceta a vesti minunile tale, preacuvioasa, ca de n-ai fi stat tu, rugandu-te pentru tara aceasta pe care o pazesti cu preacuratele tale moaste, cine ne-ar fi izbavit din atatea primejdii, sau cine ne-ar fi usurat de bolile care au venit asupra noastra, pentru pacatele noastre cele multe? Deci dimpreuna cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10 :

Zidurile casei parintilor tai n-au fost puternice, nici indestulatoare pentru a te opri de la marimea hotararii ce ai facut, fagaduindu-te a imbratisa viata monahiceasca; pentru aceasta si departandu-te de toata dezmierdarea si placerile lumesti, haina cea scumpa cu a cersetorului, venind de la biserica, ai schimbat-o, parasindu-ti parintii care te certau cu mustrari de la asemenea plecare. Deci cu smerenie dobandind cele preainalte, de la toti auzi:

Bucura-te, trandafir neatins de viermele trufiei;
Bucura-te, crin rasadit in gradina cea de sus;
Bucura-te, patul nevinovatiei;
Bucura-te, scaunul domniilor;
Bucura-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucura-te, ocrotitoare neobosita;
Bucura-te, aparatoare neinfruntata;
Bucura-te, prigonitoare a celor ce ne ispitesc;
Bucura-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucura-te, intaritoare a celor ce ne slujesc;
Bucura-te, luminatoare a celor ce ne mangaie;
Bucura-te, impreuna-lucratoare cu cei ce ne hranesc;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 11 :

Suntem plini de pacate, indurate Doamne, si greu se lupta sufletele noastre gandind la judecata, caci ce vom face noi pacatosii, napadindu-ne deodata neprevazutul sfarsit? Mila cerem, Doamne, mila Hristoase al nostru, caci nu avem chip de indreptare; nu trece cu vederea rugaciunile noastre si pocainta, care in tot ceasul dupa pacate ne-a cuprins si primeste ca inchezasuitoare a bunei noastre vointe si a temerii de Tine, rugaciunea aceasta, pe langa care Ti-aducem mijlocitoare si pe maica noastra Parascheva, cantand cu dansa dimpreuna: Aliluia!

Icosul 11 :

Multi pacatosi mai inainte de noi si-au dobandit mantuirea umilindu-se. Cum dar si noi ne vom departa de aceasta nadejde ? Catre tine insa nazuim, preacuvioasa maica, si nu vom fi rusinati, nedepartandu-te de noi ca de pacatosul acela care langa tine a fost inmormantat fara a i se cunoaste nevrednicia sa si pentru care ai cerut prin vedenie sa i se mute trupul cel stricat de langa moastele tale. Deci ne rugam primeste rugaciunile si lacrimile noastre, mijlocind iertarea pacatelor noastre pentru ca iti cantam:

Bucura-te, smerenie inalta;
Bucura-te, fecioara neintinata;
Bucura-te, comoara nedesertata;
Bucura-te, maica prealaudata;
Bucura-te, mantuirea cea smerita;
Bucura-te, lauda celor cinstiti;
Bucura-te, mangaierea celor nenorociti;
Bucura-te, povatuitoarea celor rataciti;
Bucura-te, buna mea sfatuitoare;
Bucura-te, preablanda indreptatoare;
Bucura-te, sufleteasca veselitoare;
Bucura-te, grabnica ajutatoare;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 12 :

Nespusa este mangaierea noastra, privindu-te, cu noi petrecand, ca un dar al lui Dumnezeu ce s-a trimis tarii acesteia; ca de ce boli am fost cuprinsi si nu ne-ai vindecat; in care scarbe si nu ne-ai bucurat; de cate ori lipsiti, prigoniti si in razboaie si tu ne-ai ajutat noua, in totul plinind cuvintul Mantuitorului din Evanghelia Sa! Pentru aceasta cu smerenie dobandind dreapta cea preainalta la scaunul maririi, iti cantam tie: bucura-te! si lui Dumnezeu lauda cea cereasca: Aliluia!

Icosul 12 :

Izbaveste-ne pe noi, maica, de toata boala, de ciuma, de holera si de vrasmasi; izbaveste-ne pe noi, maica, de lacuste, de gandaci si de toata rautatea; izbaveste-ne pe noi, maica, de foc, de grindina si de fulger; izbaveste-ne pe noi, maica, de chinul cel de veci si de ceasul osandirii si ne invredniceste a dobandi prin rugaciunile tale starea cea de-a dreapta in ziua judecatii, prin mantuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne si hranindu-ne in pace pana la rasuflarea cea mai de pe urma, ca sa-ti cantam:

Bucura-te, alauta duhovniceasca;
Bucura-te, trambita apostoleasca;
Bucura-te, faclie luminoasa;
Bucura-te, raza cereasca;
Bucura-te, nadejdea oamenilor;
Bucura-te, izgonirea demonilor;
Bucura-te, tamaduirea ranilor;
Bucura-te, feritoarea de rautati;
Bucura-te, aducatoarea de bunatati;
Bucura-te, luminatoarea casnica a Moldovei;
Bucura-te, izbavitoarea lui Vasile Voievod si a altor miluitori;
Bucura-te, sprijinitoarea si a mea, a smeritului pacatos;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul 13 :

Ne inchinam lui Dumnezeu si cinstim sfintele tale moaste, Cuvioasa Maica Paraschevo, propovaduind cu marire si cantari toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru a noastra mantuire am dobandit; bine primita fa rugaciunea noastra, sfanta, si grabeste totdeauna a ne ajuta ca sa cantam cu bucurie ispravile tale si slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Ne inchinam lui Dumnezeu si cinstim sfintele tale moaste, Cuvioasa Maica Paraschevo, propovaduind cu marire si cantari toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru a noastra mantuire am dobandit; bine primita fa rugaciunea noastra, sfanta, si grabeste totdeauna a ne ajuta ca sa cantam cu bucurie ispravile tale si slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Ne inchinam lui Dumnezeu si cinstim sfintele tale moaste, Cuvioasa Maica Paraschevo, propovaduind cu marire si cantari toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru a noastra mantuire am dobandit; bine primita fa rugaciunea noastra, sfanta, si grabeste totdeauna a ne ajuta ca sa cantam cu bucurie ispravile tale si slava lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1 :

Ingerii din cer cu laude primind duhul tau cel fecioresc din pamintestile locasuri, de bucurie te-au incununat pentru vredniciile tale; caci femeiesc trup purtand si fire slabanoaga, ai stiut a birui toate puterile vrajmasilor prin buna intelepciune; pentru aceasta-ti cantam:

Bucura-te, inteleapta fecioara;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare;
Bucura-te, suflet ingeresc in trup fecioresc;
Bucura-te, vrednica mijlocitoare catre Domnul;
Bucura-te, mangaierea oamenilor;
Bucura-te, alinarea de suferinta;
Bucura-te, nadejdea noastra cea tare;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, liman lin si neinviforat;
Bucura-te, pilda bunei cucernicii;
Bucura-te, luminarea celor nepriceputi;
Bucura-te, scaparea celor deznadajduiti;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

si Condacul 1 :

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinta ii aducem noi nevrednicii pacatosi pentru mijlocirile sale. Ca mari daruri ne-am invrednicit a dobandi, de la izvorul cel pururea curgator de bunatati al Mantuitorului nostru, si sa-i cantam: Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Dupa aceea se citeste aceasta

RUGACIUNE

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv.
Doamne, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adincul inimilor, cu bucurie sa slavim preasfant numele Tau in veci. Amin.

sursa: saraca.orthodoxphotos.com

Rugaciuni de seara

Dupa obisnuitul început: Slava Tie, Dumnezeul nostru... Împarate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfânta Treime... Tatal nostru... Ca a ta este Împaratia... Apoi troparele acestea, glasul al 6-lea: Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi... Slava... Doamne, miluieste-ne pe noi... Si acum... Usa milostivirii deschide-o noua... (cauta la Miezonoptica). Doamne miluieste (de 12 ori). Apoi

Rugaciunea întaia a Sfântului Macarie cel Mare
catre Dumnezeu Tatal

Dumnezeule cel vesnice si Împarate a toata faptura, Cela ce m-ai învrednicit a ajunge pâna în acest ceas, iarta-mi pacatele ce am facut în aceasta zi: cu lucrul, cu cuvântul, si cu gândul, si curateste, Doamne, smeritul meu suflet, de toata întinaciunea trupului si a sufletului. Si-mi da, Doamne, în aceasta noapte, a trece somnul în pace, ca sculându-ma din ticalosul meu asternut, bine sa plac Preasfântului Tau nume, în toate zilele vietii mele, si-mi ajuta cu harul Tau sa calc pe vrajmasii cei ce se lupta cu mine, pe cei trupesti si pe cei fara de trup. Izbaveste-ma Doamne de gândurile cele desarte, care ma întineaza si de poftele cele rele, ca a Ta este împaratia, puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a doua, a Sfântului Antioh,
catre Domnul nostru Iisus Hristos

Atottiitorule Cuvinte al Tatalui, Însuti fiind desavâsit, Iisuse Hristoase, pentru multa milostivirea Ta, nu Te dezlipi de mine, robul Tau, ci odihneste întru mine pururea, Iisuse, Cel ce esti Pastor bun oilor Tale. Nu ma da ispitei sarpelui, nici nu ma lasa în pofta satanei, ca samânta putrejunii este întru mine. Tu, Doamne Dumnezeule, Celui ce ne închinam, Împarate Sfinte Iisuse Hristoase, pazeste-ma cu lumina cea neîntunecata, cu Duhul Tau cel Sfânt, cu Care ai sfintit pe ucenicii Tai. Da-mi Doamne si mie, nevrednicului robului Tau, mântuirea Ta în asternutul meu. Lumineaza mintea mea cu lumina întelegerii Sfintei Tale Evangheliei, sufletul meu cu dragostea Crucii Tale, inima mea cu curatia cuvintelor Tale, trupul meu cu patima Ta cea nebiruita, cugetul meu cu smerenia Ta îl pazeste, si ma ridica în vreme cuvioasa spre a Ta slavire, ca preaslavit esti cu Cel fara de început al Tau Parinte si cu Preasfântul Duh, în veci. Amin.

Rugaciunea a treia, catre Sfântul Duh

Doamne, Împarate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevarului, milostiveste-Te spre mine, pacatosul robul Tau, si ma miluieste si-mi iarta mie, nevrednicului toate câte am gresit Tie astazi ca un om, si nu numai ca un om, ci si mai rau decât dobitocul. Pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute, care sunt din tinerete si din obiceiul cel rau si care sunt din voia cea sloboda si din lene: ori de m-am jurat cu numele Tau, ori de L-am hulit în gândul meu, sau pe cineva am ocarât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am scârbit, sau de ceva m-am mâniat, sau am mintit, sau fara de vreme am dormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scârbit, sau m-am sfadit, sau pe cineva am osândit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau stând la rugaciune mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat, sau m-am îmbatat, sau nebuneste am râs, sau ceva rau am cugetat, sau frumusete straina am vazut si cu dânsa mi-am aanit inima, sau ce nu se cade am grait, sau de pacatul fratelui meu am râs, iar pacatele mele sunt nenumarate, sau de rugaciune nu m-am îngrijit, sau altceva rau am facut si nu-mi aduc aminte; ca acestea toate si mai mari decât acestea am facut. Miluieste-ma, Stapâne si Facatorul meu pe mine lenesul si nevrednicul robul Tau, si ma usureaza, si ma slobozeste si ma iarta, ca un bun si de oameni iubitor. Ca în pace sa ma culc si sa dorm eu pacatosul, necuratul si ticalosul si sa ma închin, sa cânt si sa preaslavesc preacinstitul numele Tau, împreuna cu al Tatalui si cu al Unuia-Nascut Fiului Lui, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a patra

Doamne Dumnezeul nostru, orice am gresit în aceasta zi: cu cuvântul, cu gândul, si cu lucrul, ca un bun si iubitor de oameni, iarta-mi. Somn cu pace si fara scârba daruieste-mi. Pe îngerul Tau cel aparator îl trimite sa ma acopere si sa ma pazeasca de tot raul; ca Tu esti pazitorul sufletelor si trupurilor noastre si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea a cincea

Doamne, Dumnezeul nostru, în Care am crezut si al Carui nume mai vârtos decât tot numele Îl chemam, da-ne noua iertare sufletului si trupului, celor ce mergem spre somn; pazeste-ne de toata nalucirea si fara întunecata dulceata, potoleste pornirea poftelor, stinge aprinderea zburdarii trupesti si ne da în curatie a vietui cu lucrurile si cu cuvintele, ca dobândind viata cu fapte bune, sa nu cadem din binele Tau cel fagaduit, ca bine esti cuvântat în veci. Amin.

Rugaciunea a sasea,
catre Sfânta Nascatoare de Dumnezeu

Preacurata si binecuvântata de Dumnezeu Nascatoare Marie, Maica cea buna a Bunului Împarat, varsa mila Fiului Tau si Dumnezeului nostru, spre patimasul meu suflet, si cu rugaciunile tale ma îndrepteaza spre fapte bune, ca cealalta vreme a vietii mele, fara prihana sa o trec, si pentru tine raiul sa dobândesc, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, care esti una curata si binecuvântata.

Rugaciunea a saptea,
catre sfântul înger, pazitorul vietii

Ingerul lui Hristos, pazitorul meu cel sfânt si acoperitorul sufletului si al trupului meu, iarta-mi toate câte am gresit în ziua de astazi, si de toata viclenia vrajmasului meu celui potrivnic ma izbaveste, ca sa nu mânii cu nici un pacat pe Dumnezeul meu; si te roaga pentru mine pacatosul si nevrednicul rob, ca sa ma arati vrednic bunatatii si milei Preasfintei Treimi si Maicii Domnului meu Iisus Hristos si tuturor sfintilor. Amin.

Condacul Nascatoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumiri, izbavindu-ne din nevoi, aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi robii tai. Ci ca ceea ce ai stapânire nebiruita, izbaveste-ne din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, Mireasa, pururea fecioara.

Fecioara, care esti pururea slavita, de Dumnezeu Nascatoare, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, primeste rugaciunile noastre si le du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa mântuiasca si sa lumineze, pentru tine, sufletele noastre.

Toata nadejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamântul tau.

De Dumnezeu Nascatoare Fecioara, nu ma trece cu vederea pe mine pacatosul, cel ce am nevoie de ajutorul tau si de folosinta ta, ca spre tine nadajduieste sufletul meu, si ma miluieste.

Rugaciunea Sfântului Ioanichie

Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamântul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfânta, slava Tie.

Apoi: Cuvine-se cu adevarat... Slava... Si acum... Doamne miluieste (de 3 ori). Binecuvinteaza si otpustul mic: Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru... (vezi rânduiala Miezonopticii); iar de nu esti preot, sa zici:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, ale preacuviosilor parintilor nostri si ale tuturor sfintilor, mântuieste-ma pe mine pacatosul.

Rugaciunea Sfântului Ioan Damaschin

(Aceasta sa o zici aratând spre patul tau)

Stapâne, Iubitorule de oameni, au doara nu-mi va fi mie acest pat groapa? Sau înca vei mai lumina cu ziua ticalosul meu suflet? Iata groapa îmi zace înainte si iata moartea îmi sta înainte. De judecata Ta, Doamne, ma tem, si de munca cea fara de sfârsit; iar a face rau nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul Dumnezeul meu, pururea Te mânii si pe Preacurata Maica Ta si pe toate puterile ceresti si pe sfântul înger, pazitorul meu. Si stiu, Doamne, ca nu sunt vrednic de iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de toata osânda si chinul. Ci, rogu-Te, Doamne, Mântuieste-ma dupa multimea bunatatii Tale, ca de vei mântui pe cel drept, nu-i lucru mare, iar de vei milui pe cel curat, nu-i nici o minune, ca sunt vrednici de mila Ta; ci spre mine pacatosul sa faci minuni cu mila Ta, în aceasta sa arati iubirea Ta de oameni, ca sa nu biruiasca rautatea mea, bunatatea si milostivirea Ta cea nespusa, ci, precum voiesti, tocmesti pentru mine lucrul.

Apoi, cu închinaciune pâna la pamânt, zi:

Ma închin Tie, Preasfânta Treime, care esti o Fiinta, de viata facatoare si nedespartita: Parinte si Fiule si Duhule Sfinte; cred întru Tine si Te marturisesc si Te slavesc, multumescu-Ti si Te laud, cinstescu-Te, Te preaînalt si Te rog: miluieste-ma pe mine, nevrednicul robul Tau, pentru numele Tau. (de trei ori)

Ma închin tie, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, care ai aratat noua lumina cea adevarata cu nasterea ta, împarateasa cerului si a pamântului, nadejdea celor fara de nadejde, ajutatoarea neputinciosilor si împacarea cu Dumnezeu a tuturor pacatosilor. Tu ma acopera si ma apara de toate nevoile si împresurarile sufletesti si trupesti, si-mi fii folositoare cu prea puternicele tale rugaciuni (o închinaciune).

Preasfânta Stapâna de Dumnezeu Nascatoare, primeste aceasta putina rugaciune si o du Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa mântuiasca si sa lumineze, pentru tine, sufletele noastre (o închinaciune).

Toate puterile ceresti: Scaunele, Domniile, Începatoriile, Stapâniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii si Îngerii, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, pacatosul (o închinaciune).

Sfinte si Mare Proorocule Ioane, Înaintemergatorule si Botezatorul Domnului, cel care ai patimit pentru Hristos si ai luat îndrazneala catre Stapânul, roaga-te pentru mine pacatosul ca sa ma mântuiesc pentru rugaciunile tale (o închinaciune).

Sfintilor ai lui Dumnezeu: Apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, tematorilor de Dumnezeu, dreptilor, locuitorilor în pustie, calugarilor, patriarhilor, si toti sfintii care ati patimit pentru Hristos si ati câstigat îndrazneala catre Stapânul, rugati-va pentru mine pacatosul, ca sa ma mântuiesc cu rugaciunile voastre (o închinaciune).

Sfinte Ioane Gura de Aur, cu Vasilie cel Mare, cu Grigorie de Dumnezeu cuvântatorul, cu facatorul de minuni Nicolae si cu toti sfintii începatorii ai preotiei, ajutati-ma si ma miluiti cu rugaciunile si ajutorul vostru (o închinaciune).

Toate sfintele femei : mironosite, mucenite, tematoare de Dumnezeu si fecioare, care ati slujit Mântuitorului Hristos cum se cuvine, rugati pe Dumnezeu pentru mine, pacatosul (o închinaciune).

Cea nebiruita si dumnezeiasca putere a cinstitei si de viata facatoarei Crucii Domnului, nu ma lasa pe mine pacatosul, ci ma apara de toata ispita cea trupeasca si sufleteasca (o închinaciune).

Preacurata Stapâna, de Dumnezeu Nascatoare, nadejdea tuturor crestinilor, pentru ca alta îndrazneala si nadejde nu am, fara numai pe tine, cea cu totul nevinovata Stapâna mea si Doamna de Dumnezeu Nascatoare, Maica lui Hristos, Dumnezeului meu, pentru aceea ma rog: miluieste-ma si ma izbaveste de toate rautatile mele, si roaga pe Milostivul tau Fiu si Dumnezeul meu ca sa miluiasca ticalosul meu suflet si sa ma izbaveasca de vesnicele chinuri, si sa ma învredniceasca împaratiei Sale (o închinaciune).

Sfinte îngere, pazitorul meu, acopera-ma cu aripile bunatatii tale si izgoneste de la mine toata lucrarea cea rea a diavolului si roaga pe Dumnezeu pentru mine, pacatosul. (o inchinaciune)

Si apoi, vrând sa te asezi pe asternut, zi acestea:

Lumineaza ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu cumva sa adorm în moarte, ca nu cumva sa zica vrajmasul meu: întaritu-m-am asupra lui.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, ca umblu prin mijlocul a multor curse, izbaveste-ma de dânsele si ma mântuieste, Bunule, ca un iubitor de oameni.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preaslavita Maica a lui Dumnezeu, care esti mai sfânta decât sfintii îngeri, neîncetat te cântam cu inima si cu gura, marturisind ca tu esti de Dumnezeu Nascatoare, caci cu adevarat ne-ai nascut noua pe Dumnezeu întrupat si te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Apoi sa-ti saruti crucea si sa faci semnul sfintei cruci pe locul unde vrei sa te culci, de la cap pâna la picioare, asijderea si spre toate laturile, graind

Rugaciunea cinstitei Cruci

Sa învie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui, sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dânsul. Sa piara cum piere fumul; cum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se însemneaza cu semnul crucii si zic cu veselie: Bucura-te, preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe Tine, cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmasului. O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfânta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, si cu toti sfintii în veci. Amin.

Din Pateric, cuvântul al 4-lea.

Apoi facându-ti semnul crucii si cu rugaciunea în gura adormind, gândeste-te la ziua judecatii, cum vei sta înaintea lui Dumnezeu.

sursa: saraca.orthodoxphotos.com

Rugaciunea de dimineata

Sculându-te din somn, fara lene si cu mintea treaza, sa te departezi de asternut si îndata te închina de trei ori, zicând:

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Dupa aceasta sa stai putin în tacere, pâna ce se vor linisti toate simturile tale si atunci sa faci trei închinaciuni pâna la pamânt si, de esti preot, sa zici:

Binecuvântat este Dumnenzeul nostru totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Iar de nu esti preot, sa zici:

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor, miluieste-ne pe noi. Amin.

Si sa zici iarasi:

Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie.

Împarate ceresc, Mângaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le împlinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste întru noi, si ne curateste pe noi de toata întinaciunea si mântuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi. (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh. Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preasfânta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapâne, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste. (de 3 ori)

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh. Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Carele esti în ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie împaratia Ta, faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt. Pâinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi în ispita, ci ne izbaveste de cel viclean.

Ca a Ta este împaratia si puterea si slava, a Tatalui, si a Fiului, si a Sfântului Duh. Acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Apoi troparele acestea:

Sculându-ne din somn, cadem catre Tine, Bunule, si cântare îngereasca strigam Tie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt esti Dumnezeule; pentru rugaciunile îngerilor Tai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh.

Din pat si din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o lumineaza, inima si buzele mele le deschide, ca sa Te laud pe Tine, Preasfânta Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt esti Dumnezeule; pentru rugaciunile tuturor sfintilor Tai, miluieste-ne pe noi.

Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Fara de veste Judecatorul va veni si faptele fiecaruia se vor descoperi, ci cu frica sa strigam în miezul noptii: Sfânt, Sfânt, Sfânt esti Dumnezeule; pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.

Doamne miluieste (de 12 ori), apoi rugaciunea aceasta:

Din somn sculându-ma, multumescu-Ti Tie, Preasfânta Treime, ca pentru multa bunatatea Ta si pentru îndelunga-rabdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine lenesul si pacatosul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai facut iubire de oameni dupa obicei; si în deznadajduire zacând eu, m-ai ridicat, ca sa mânec si sa slavesc puterea Ta. Deci, acum lumineaza-mi ochii gândului, deschide-mi gura ca sa ma învat cuvintele Tale, sa înteleg poruncile Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cânt în marturisirea inimii si sa laud preasfânt numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Viata Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir

Nascut in cetatea Tesalonic, din nordul Greciei, prin anii 200 d.H., Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este unul dintre sfintii a caror vocatie a fost de a lua apararea crestinilor din perioada in care acestia erau vanati ca animalele pentru credinta in Dumnezeu. Aparand crestinii de pe o postura care pentru altii i-ar fi facut sa se spele pe maini precum Pilat din Pont, Sfantul a platit cu viata proprie iubirea fata de Dumnezeu. Sfantul s-a nascut in cetatea Tesalonic (Solun), undeva in nordul Greciei. Familia sa, tatal sau era un insemnat dregator crestin, isi tinea ascunsa credinta in Dumnezeu, deoarece pe atunci era marea prigoana impotriva crestinismului. Cu toate acestea, fiul dregatorului cunoaste viata prin prisma invataturilor lui Hristos si a legii lui Dumnezeu si nu a idolilor. La varsta de 20 de ani, Dimitrie ramanand fara tata, ii preia locul in functia de dregator (un fel de voievod al cetatii Tesalonicului). Din acest moment, misiunea sa avea sa-l duca la pieire. Cum refuza a urma poruncile imparatului Maximilian, prin care ii era cerut sa anihileze comunitatile de crestini, isi atrage dusmania imparatului. Sfantul Dimitrie nu da nici un pas inapoi din a-l marturisi pe Iisus si pe Dumnezeu, curaj si verticalitate in traire si cuget, ce aveau peste putin timp sa-l omoare. Desigur, trupeste, caci sufletul unui Sfant nu se pierde in greutatea materiei. Dupa o vreme, imparatul, vazand ca Dimitrie ia apararea crestinilor in loc sa fie de partea puterii, il cheama sa ia parte la aducerea unor ofrande idolilor. Bunaoara, Sfantul Dimitrie refuza, aratand deschis crezul si credinta sa. Aceasta il determina pe imparat sa se infurie si sa-l intemniteze pe cel care a indraznit de a fi ceea ce este in credinta. In timp ce Dimitrie se afla in temnita, imparatul Maximilian oferea spectacole in aer liber, acele lupte cu gladiatori, atat de populare in Roma pe vremea imparatului Vespasian. Savoarea spectacolului era data de Lie, un infiorator luptator care din cateva miscari frangea capetele crestinilor ca si cum acestia ar fi fost simple obiecte insufletite. Nestor, un ucenic al Sfantului aflat acum in temnita, ii cere acestuia sa-i dea putere pentru a-l infrange pe Lie. Sfantul Dimitrie ii da binecuvantarea, dar stia deja ca aceasta inseamna sa isi dea, la randul sau, viata. Asa si a fost, Lie este omorat. Dar imparatul, intrigat de aceasta, il ucide pe Nestor si porunceste ca si Sfantul sa fie ucis cu sulita. Dupa sfarsitul uman al vietii Sfantului, incepe sa fie prezenta viata sa spirituala in randul credinciosilor. Sfantul Mucenic Dimitrie a vindecat si vindeca, dupa cum arata unele carti religioase, pe cei in suferinta si le da putere. Acest sfant este si aparatorul Tesalonicului, iar trupul sau, dupa unele marturii, ar fi izvorator de mir.

Asadar, zacând trupul sfântului mort pe pamânt, au luat apoi niste crestini cinstitele lui moaste si le-au îngropat cu cinste si cu dragoste dumnezeiasca. Iar o sluga a sfântului ce-i slujea, când a primit sfântul fericita junghiere, el precum a putut a strâns sfintitul sânge al mucenicului, în sfântul orar ce-l purta sfântul pe umere, înca si inelul sfântului ce-l purta în mâna sângerându-l cu mucenicescul sânge, multe minuni a facut cu el, încât s-a umplut toata cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept aceea nici era cu putinta a se ascunde aceasta de Maximilian, nici el a suferi zavistia; ci au prins numaidecât pe acea minunata sluga, care se chema Lupul si l-au omorât. Deci trecând câtava vreme si înmultindu-se minunile si ajungând în toate partile, un om oarecare anume Leontie, foarte de cinste si cu caldura spre credinta în Hristos, a cazut într-o boala foarte grea, cât socotea mai de dorit moartea si neputând doctorii nimic a-i folosi si boala tot întarindu-se, a nazuit la sfânta biserica a mucenicului, si îndata cum l-au dus si l-au pus acolo si el chemând numele sfântului prin buzele sale, lesne s-a tamaduit de acea boala. Si precum Leontie curând îsi lua tamaduirea, asa fara de zabava precum a putut a dat rasplatirea. Ca a stricat locasul cel mic unde era trupul sfântului, fiind foarte strâmt din pricina zidului baii si a ulitei. Si a zidit din temelie locas mai mare în cetatea Tesalonicului, care sta pâna astazi foarte cuvios în fata ulitei celei mari, unde este baia cea de obste. Deci vrând acest iubitor de credinta om, ca sa mearga la Iliric unde avea si dregatoria de guvernator si vrând el sa ia oarece parti din sfântul trup, ca sa zideasca si acolo biserica sfântului mucenic, a fost oprit de la ce voia sa faca, prin aratari de noapte, pentru ca nu luase voie de la sfântul. Pentru aceasta a facut a doua calatorie, precum se spune, si luând haina mucenicului ce era rosita de sfântul lui sânge si o parte din orar, si punându-le într-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevarat cinstite, într-acest chip a împlinit dorinta mucenicului si apararea sa. Deci vrând a-si face calea catre Sirmium în vreme de iarna si sosind la tarmurile apei Istrului si venind apa foarte mare, era în mare mâhnire. Iar Sf. Dimitrie aratându-i-se i-a zis: "Sa nu ai nici o grija, ci tine în mâini cele ce duci si treci fara de nici o îndoiala râul". Si a ascultat guvernatorul pe cel ce i se aratase si dimineata suindu-se în car a trecut apa tinând sicriasul în mâini; iar apa îi facea loc si curgea cu liniste. Deci asa trecând fara de nici o vatamare si sosind la Sirmium a asezat acest sfânt sicriu cu odorul ce era în el în biserica ce zidise mucenicului. Si multi s-au bucurat de multele minuni si tamaduiri ce facuse acea sfânta hlamida, înca si pe cale.
Si pe Marian guvernatorul ilirienilor, care era cuprins de o boala rea din cap pâna la picioare, parasindu-l doctorii si mergând la biserica sfântului, precum îi poruncise sfântul, i-a izbavit de acea boala. Si pe alt om ce avea boala de curgerea sângelui, l-a tamaduit minunat si pe altul ce era demonizat, înca si cetatea cea mare a Tesalonicului a izbavit-o de împresurarea barbarilor si a scos-o din robia lor. Si pe episcopul afrorilor (pe care îi socotesc elinii mutati din Fenicia), care fiind robit de catre barbari l-a izbavit, aratându-i-se sfântul si slobozindu-l din legaturile ce avea împrejur, l-a îndreptat pâna la Tesalonic. Iar daca s-a dus episcopul în Africa, a zidit o biserica Marelui Mucenic Dimitrie, silindu-se înca sa-i faca si un chivot si un amvon, iar sfântul neîntârziind, ci aratându-se episcopului în vis, i-a zis: "Ia aminte, corabia ce a sosit acum la liman a adus marmore câte îti trebuie, si din acelea sa iei pentru acea trebuinta"; deci vorbind episcopul cu corabierul si neizbutind, i s-a aratat iarasi sfântul si i-a zis: "Ca la vârful corabiei zaceau marmorele", spunându-le tot anume cum si în ce fel de forma erau si cum ca le cumparase pe numele fratelui sau si împreuna-mu-cenicului Victor, si cum ca acela i le-a daruit acum fiind pentru el altele la Constantinopol de i s-a împlinit trebuinta si sa spuna aievea corabierului în acest chip, ca asa îl va pleca si le va lua, precum a si fost. În cetatea Tesalonicului a potolit foametea si moartea ce era, înconjurând pe la limanuri si aratându-se corabierilor, le-a poruncit sa porneasca cu corabiile cu bucate acolo degrab, aratându-se atunci si aievea, de-l vedeau corabierii cu ochii si mergea sfântul departe înaintea corabiilor, umblând pe mare. Pururea pomenitul împarat Iustinian, a zidit acel de Dumnezeu facut si fara cusur lucru, în numele adevaratei întelepciuni a Cuvântu-lui lui Dumnezeu si cauta sa ascunda acolo toate cele de demult vechi si cinstite lucruri si pof-tind sa i se aduca acolo si vreo particica din moastele Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, si pornindu-se spre acel lucru cei trimisi de dânsul si apropiindu-se de mucenicescul si de Dumnezeu cinstitul mormânt al mucenicului, îndata se arata unde stralucea foc de la cinstitul sicriu si sarea de acolo vapaie de foc de-i lovea în gura si nu-i lasa sa se apropie, si glas din foc iesind si povestind acel înfricosator si minunat lucru zicea: "încetati de a mai încerca"; de care îngrozindu-se, au cazut cu fata la pa-mânt si luând numai tarâna de acolo, s-au dus. Din care, jumatate au pus-o ca un odor în camera odoarelor, iar jumatate au trimis-o la împarat pentru sfintenie, povestindu-i cele ce li s-a întâmplat si ce li s-a grait. Iar diavolul cel ce pururea pizmuieste cele bune, a ispitit oarecând sa dea marea cetate a Tesalonicului în mâinile vrajmasilor în acest chip: a uneltit ca sa arda chivotul sfântului în biserica, si aprinzându-se biserica de ardea, a sosit si neamul cel fara de omenie al slavinilor, si a ascuns oastea putin în laturi de la cetate. Iar poporul strângându-se ca sa stinga focul, cel ce era purtator de grija de lucrurile cele sfinte ale bisericii, vazând ca argintul sicriului se topise de curgea pe pamânt, s-a temut sa nu se faca vreun jaf, sa piara argintul de popor, deci striga cu glas mare zicând: "O, prietenilor si fratilor, vrajmasii au împresurat cetatea si au început a sfarâma zidurile" si se mestesugia el cu cuvântul lui ca sa risipeasca multimea oamenilor si sa nu jefuiasca argintul, caci sfântul daduse insuflarea aceasta. Crezând cuvântul aceluia, precum si era de crezut si pornindu-se toti numaidecât la ziduri au aflat pe vrajmasi punând scarile la ziduri si maiestriile cele de stricaciunea cetatii si pe cei ce dadusera navala asupra cetatii numai putin decât focul; deci chemând pe sfântul în ajutor, i-au alungat. Iar dupa ce s-a stins si focul, pazitorul acela al bisericii, a spus catre toti minunea, zicând: Ca strigarea aceea ce facuse, nu era doara ca stia el ceva de venirea vrajmasilor, ci numai pentru paza sfântului, ca sa nu se jefuiasca argintul de popor. Care este aratata la cei chibzuiti, care stiu socoti lucrurile si cunosc dumnezeiestile rânduieli, ca cu pronia sfântului întorcând la capul vrajmasului mestesugurile lui, se tamadui raul cu rau, caci cu aprinderea focului a atâtat poporul si cu stingerea l-a întarit, iar cu glasul cel de mântuire, care s-a dat din dumnezeiasca insuflare pazitorul bisericii le-a strigat si fiind poporul înfierbântat a mântuit si zidul si cetatea foarte usor. Asijderea si un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba greaca protospatar, sezând lânga biserica sfântului, dumnezeiesc om se cunostea a fi. Acesta spunea, ca pe vremea razboiului cu avarii, când împaratia Mavrichie, a vazut doi barbati luminosi la chip si la stat, ca cei ce sunt în cinste si stau înaintea fetei împaratului, care mergeau sa intre în biserica sfântului si când au fost la locul ce se cheama Trivolon, de unde se începe a intra în biserica, între cei doi stâlpi mari de tetalie, ce stau spre apus, au zis slugii sa-i duca la domnul casei, si apropiindu-se el de intrarea sfântului chivot, iar sfântul degrab a deschis usile si a iesit de i-a întâmpinat si le-a dat închinaciunea sanatatii ca unor cunoscuti si veniti de la împaratul si facând voia împaratului, iar si au grait catre dânsul, zicând: "Ca împaratul a poruncit sfintiei tale sa lasi cetatea si sa mergi catre dânsul, ca s-a lasat vrajmasilor cetatea aceasta". Daca a auzit sfântul acest lucru a plâns, plecând capul, fiind cuprins cu tacere, multa vreme, arata cu chipul acesta greutatea mâhnirii ce-i dadusera cuvintele acelea, de care mâhnindu-se si sluga, a zis: "De as fi stiut, fratilor, ca va aduce venirea voastra atâta amaraciune, nu as fi spus domnului meu". Si dupa aceea târziu i-a întrebat sfântul: "Adevarat, asa a placut? Asa s-a parut Domnului si Stapânului tuturor? Sa paraseasca o cetate atât de mare, pe care a cumparat-o cu Sângele Sau si sa o dobândeasca cei ce nu-l cunosc?" Si ei au zis: "Asa, adevarat". Iar sfântul si mult-milostivul mucenic, i-a tocmit si i-a învatat sa duca raspunsul la Domnul si Stapânul tuturor, care era în acest chip: "Cunosc, iubitorule de oameni, Doamne, milosârdiile Tale, cele ce biruiesc pururea mâhnirea Ta, pe care o atâta pacatele noastre; cunosc ca Ti-ai pus sufletul pentru pacatosi si Ti-ai varsat sângele pentru ei, si nu s-a zaticnit niciodata aceasta buna voie a Ta si de pacatele noastre, si de vreme ce m-ai pus si pe mine pazitor acestei cetati, ma voi asemana Tie, Stapânului meu, si-mi voi pune sufletul pentru dânsii si voi pieri cu pieritorii acestia, ce cred în numele Tau. Si nu s-au despartit de la Tine, macar ca au gresit, iar Tu esti Dumnezeul celor ce se pocaiesc". La acestea, barbatii aceia zisera: "Acestea sa spunem celui ce ne-a trimis? Acestea sa zicem împaratului? Frica ne este sa nu cumva sa se mâhneasca asupra ta"; iar sfântul a zis: "Acestea sa le zica si iara sa le zica, si s-a întors iarasi la Chimitirion si închise sfântul chivot înaintea celor cu chip îngeresc, care purcesera de se dusera dupa vorba aceasta". Acestea le adeverea sfintitul Ilustrie, ca le vazuse aievea întru uimire; sau vedenie si povestindu-le cetatenilor, ce mai ramasesera, le da îndraznire cu cuvântul, ca erau îngroziti si slabiti pentru boala omorului ce se întâmplase mai înainte, aflându-se la multa neputinta si la lipsa de prada si calcarea limbilor, si-i îmbuna, ca este sfântul într-ajutor cu dânsii si-i adeverea ca vor fi paziti cu rugaciunile sfântului, precum mai pe urma sfârsitul lucrurilor a aratat. Iarasi un eclesiarh anume Onisifor, pazind la sfântul mormânt si se ostenea la aprinderea candelelor si a facliilor si fiind rau cu naravul, ca fura lumânarile si facliile; si facând aceasta multa vreme, n-a lasat sfântul netamaduit naravul lui cel nepriceput si de stricaciune, si aratându-i-se în vis, l-a mustrat si l-a învatat cu binisorul ceea ce se cadea sa faca, zicându-i: "Frate Onisifore, nu-mi place ce faci la faclii; ci sa stii ca facând aceasta si pe cei ce le aduc pagubesti mult, si însuti pe tine te-ai împins în prapastia pierzarii. Caci cu cât se aprind mai mult facliile, se milostiveste si Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar când se iau curând, micsoreaza lucrul mila aceluia si sporeste osânda celui ce le ia". Deci oprindu-se Onisifor putin dupa cuvintele acestea, peste putina vreme iar lasându-se de îmblânzirea vedeniei, s-a apucat iarasi de cele obisnuite si le facea fara de frica. Si într-o zi, mergând un crestin foarte de noapte a dus faclii foarte frumoase, care au placut lui Onisifor si îndata cum le-a aprins a mers sa le ia, dupa ce plecase cel ce le adusese. Însa vezi si grija sfântului: cum se întinse acela la faclii, sfântul înca slobozi glas din sicriu, zicându-i: "Dar nu te-ai mai lasat?" într-acest chip lovindu-se Onisifor, a cazut la pamânt cadere grea, îngrozindu-se de frica si de sunetul glasului, pâna a venit un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de jos si l-a tinut de si-a venit în fire; si dupa ce si-a venit în fire, si-a marturisit catre toti îndraznirea nebuniei lui si purtarea de grija a sfântului, cu cea dintâi si a doua certare cu iubire omeneasca, încât nu numai el, ci si altii toti se folosira de minunea aceasta.

surse: calendar-ortodox.ro; bzi.ro

Acatistul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta

Dupa obisnuitul inceput se zice:

Troparul, glasul 4 :

Ca un izbavitor al celor robiti si celor saraci folositor, neputinciosilor doctor, conducatorllor ajutator, Purtatorule de biruinta, Mare Mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul 1 :

Mult nevoitorului al lui Hristos, Marelui Mucenic Gheorghe, acum toti din suflet sa-i cantam, laudandu-l pe el in sfintitele locasuri, ca pe un preastralucit mare soare al mucenicilor; si ca unul aparator al credinciosilor si ajutator, cu credinta sa-i strigam: Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Icosul 1 :

Inger intru nevointa cu adevarat te-ai aratat, purtatorule de biruinta al lui Hristos Gheorghe; ca materialnic si cu trup fiind, vitejeste pentru credinta ca un nematerialnic si fara de trup te-ai nevoit; pentru aceasta strigam tie unele ca acestea:

Bucura-te, ca te-ai aratat fire mai presus de fire.
Bucura-te, ca te-ai aratat materie mai presus de materie.
Bucura-te, tanarule, veselule si preafrumosule.
Bucura-te, incepatorule de nevointa al lui Hristos preaalesule.
Bucura-te, inger in trup, care covarsesti pe cei muritori.
Bucura-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea.
Bucura-te, ca intru nevointa in chipul soarelui te-ai aratat.
Bucura-te, ca, dupa fel, ca un inger te-ai infatisat.
Bucura-te, adevarata lucrare a darului.
Bucura-te, curata nelucrare a firii.
Bucura-te, cel prin care credinta s-a inaltat.
Bucura-te, cel prin care ratacirea s-a stricat.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 2 :

Vederile mintii avandu-le curatite, ai ales mai mult a patimi pentru Ziditorul si impreuna a muri cu El, decat a trai si a avea vremelnica castigare; caci ai dorit a te incununa cu cununa mucenicilor si a canta Domnului: Aliluia!

Icosul 2 :

Gheorghe, de trei ori fericite, plugar al cinstirii de Dumnezeu te-ai aratat dupa numire; iar necinstirii dezradacinator, toata inselaclunea idolilor din radacina smulgand-o. Pentru aceasta, vrednic esti a auzi de la toti acestea:

Bucura-te, semanatorul copacilor dreptei credinte.
Bucura-te, taietorul neghinelor inselaciunii.
Bucura-te, ca ai smuls spinii idolilor.
Bucura-te, ca ai semanat holda credintei.
Bucura-te, ca pomi cu veselitoare roade ai adus lui Hristos.
Bucura-te, ca pe multi ai adus mantuiti lui Dumnezeu.
Bucura-te, purtatorule de grija al sadurilor slujirii Treimii.
Bucura-te, taietorul radacinilor credintei pagane.
Bucura-te, cel ce ai aratat pamantul cel neroditor.
Bucura-te, cel ce l-ai aratat luiDumnezeu roditor.
Bucura-te, cel prin care nedumerirea s-a pierdut.
Bucura-te, cel prin care cunostinta de Dunmezeu a rasarit.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 3 :

Din inaltime putere primind, te-ai aratat viteaz ostean nevoitorule al nestricatului Imparat Iisus, de stricaciosul imparat netemandu?te; ci de Dunmezeu luminat fiind, Domnului strigai asa: Aliluia!

Icosul 3 :

Avand, o, purtatorule de biruinta, ca o mare pavaza credinta lui Hristos in inima, ca un leu ravnind, in mijiocul nevointei barbateste ai stat, cu indrazneata cugetare. Pentru aceasta te binecuvantam zicand:

Bucura-te, incepatorule de toata biruinta al lui Dumnezeu.
Bucura-te, voievodule al lui Hristos.
Bucura-te, luptatorule nebiruit al credintei.
Bucura-te, de biruinta purtatorule, mare nevoitorule al Duhului.
Bucura-te, preatare David, care ai omorat pe Goliat.
Bucura-te, preaviteazule Samson, care ai biruit pe cei de alt neam.
Bucura-te, al dreptei credinte in lupte biruitorule.
Bucura-te, al gresitei credinte puternic cioplitorule.
Bucura-te, ca esti imbogatit cu inima de fier.
Bucura-te, ca te lauzi cu piept de diamant.
Bucura-te, viteazul Crucii cel biruitor.
Bucura-te, uriasul credinciosilor cel de cununa purtator.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 4 :

Dupa Ziditorul cu ravna ravnind, ca Ilie de demult, tu insuti indemnandu-te, intru nevointe ai intrat; ca n-ai suferit a unge capul tau, Sfinte, cu untdelemnul pacatosilor. Pentru aceea vrednicia de voievod ai aruncat-o lor, cantind lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4 :

AIe slujitorilor de idoli defaimatoare porunci cele scrise impotriva crestinilor si a lui Hristos auzin-du-le, purtatorule de lupte, cu sufletul te-ai ranit ca un urmator al lui Hristos; pentru aceea, lumea si trupul dispretuind, auzi acestea:

Bucura-te, ca ai urat bogatia cea stricacioasa,
Bucura-te, ca ai impartit bogatia aceasta saracilor.
Bucurat-te, luptatorule impotriva indulcirilor pamantesti.
Bucura-te, mai inaltule decat bunatatile cele materialnice.
Bucura-te, ca ai calcat pe toata lumea cu picioarele.
Bucura-te, ca ai dispretuit marirea cea trecatoare.
Bucura-te, ca ai trecut cu vederea floarea tineretii.
Bucura-te, ca nu te-ai milostivit de frumusetea trupului.
Bucura-te, ca nu ti-ai crutat cu nimic viata.
Bucura-te, vrajmasule neimpacat al trupului.
Bucura-te, ca ai avut neimpatimirea de catre toate.
Bucura-te, ca ai luat biruinta peste patimile toate.
Bucurat-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 5 :

Dumnezeiasca iubire ai avut in inima ta, Mucenice, si foc al dragostei celei catre Hristos; de care, infierbantandu-ti-se mintea, indumnezeit cu totul si infocat te-ai facut; si pe toate acestea de fata ca un vis le-ai socotit, strigand lui Dunmezeu: Aliluia!

Icosul 5 :

Catre inchinatorul de idoli, Diocletian, zicea nevoitorul Gheorghe: Pentru ce intarzii judecatorule si nu-mi gatesti in graba toate chinurile? Caci pe toate sunt gata a Ie primi pentru Ziditorul meu. De aceea auzi:

Bucura-te , nemasurata iubire catre Dumnezeu.
Bucura-te, infocata dorinta catre Hristos.
Bucura-te, foc nestins al dragostei celei dumnezeiesti.
Bucura-te, iubirea cea neincetata a Stapanului.
Bucura-te, ca pe toate le-ai dat si pe Hristos L-ai cumparat.
Bucura-te, ca, pentru Dumnezeu, ai socotit desfatari toate cele dureroase.
Bucura-te, ca ai biruit prin dor dorul trupului.
Bucura-te, ca ai stins vapaia prin vapaie.
Bucura-te, primitorul bunei desfatari.
Bucura-te, cel ce duhovniceste iubeai si impreuna asemenea erai iubit.
Bucura-te, cel ce de sineti cu totul te-ai instrainat.
Bucura-te, ca de Hristos cu totul te-ai apropiat.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 6 :

Cu totul s-a spaimantat tiranul de prea minunata barbatie a ta, Mucenice Gheorghe, si de cuvintele tale detunandu-se, peste uimit si fara de glas s-a facut, caci nu avea ce sa zica, nici nu stia sa cante Domnului: Aliluia!

Icosul 6 :

Luminat, o, Mucenice, in auzul tuturor in mljlocul luptei ai strigat: Unul este Dunmezeu-Treimea: Tatal si Fiul si Duhul Sfant; si Hristos este Dumnezeu. Pentru aceasta te binecuvantam pe tine zicind:


Bucura-te, stralucite al Treimii propovaduitorule.
Bucura-te, vesel trambitator al credintei.
Bucura-te, privighetoare cu dulce glas si mult viersuitoare.
Bucura-te, randunea cantatoare si rasunatoare.
Bucura-te, buze in cer tunatoare a Dumnezeirii lui Hristos.
Bucura-te, limba de miere curgatoare a iconomiei lui Hristos.
Bucura-te, al cuvantarii de Dumnezeu, propovaduitorule.
Bucura-te, ritor impodobit al credintei.
Bucura-te, sirena atragatoare a Parintelui.
Bucura-te, psaltire a Duhului bine rasunatoare.
Bucura-te, cel prin care adevarul s-a aratat.
Bucura-te, cel prin care minciuna s-a infruntat.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 7 :

Mari dupa tot chipul sunt felurile chinurllor, pe care le-ai suferit, Mucenice; caci, numai cugetand cineva la ele, i se frange chiar inima. Dar tu pe acestea le-ai suferit, cu bucurie cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7 :

Tanar cu varsta, dar batran cu mintea, te-ai aratat, o, Mucenice Gheorghe; pentru aceea si chinurile cu barbatie, ca si cum altul le?ar fi patimit, le-ai suferit cu viteaza cugetare; de aceea cantam tie unele ca acestea:

Bucura-te, ca pantecele ti-a fost impuns cu ascutisul sulifei.
Bucura-te, ca trupul cu vine de bou ti-a fost lovit.
Bucura-te, ca ai fost batut peste gura cu multe toiege.
Bucura-te, ca ti-au fost legate mainile cu lanturi.
Bucura-te, ca ai fost tras pe roata cea cu ascutisuri.
Bucura-te, ca pieptul tau cu pietre a fost strivit.
Bucura-te, ca ai purtat incaltaminte inrosita in foc.
Bucura-te, ca ai petrecut trei zile in groapa cu var.
Bucura-te, ca ai baut inveninatoare bauturi.
Bucura-te, ca ai locult adeseori in temnita.
Bucura-te, ca ai fost pus in sulite prea ascufite.
Bucura-te, ca ai luat sfarsitul prin sabie.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 8 :

Cu total straine si preamarite sunt toate minunile cate ai facut, Mucenice Gheorghe, in luptele tale; si, dupa suferinte nenumarate, cu barbatie mare si cu putere, dand lauda lui Dumnezeu, ai cintat: Aliluia!

Icosul 8 :

Purtatorule de chinuri, avand in pieptul tau intreg pe Hristos, Cel ce este minunat intre sfinti, prin acesta lucrai minunile cele infricosatoare si mai presus de minte; de care noi inspaimantandu?ne, cu mirare strigam:

Bucura-te, cel ce varfurile sulitelor ai nesocotit.
Bucura-te, cel ce ai biruit chinurile rotii.
Bucura-te, ca te-ai aratat mai tare decat varul.
Bucura-te, ca ai invins puterea veninului.
Bucura-te, ca din mormant ai ridicat pe un mort dedemult.
Bucura-te, ca ai inviat boul lui Glicherie.
Bucura-te, cel ce ai izbavit un copil din Bulgaria.
Bucura-te, cel ce ai scapat un copil din Creta.
Bucura-te, cel prin care copilul a biruit.
Bucura-te, cel de care negutatorii s-au oprit.
Bucura-te, cel ce ai primit stalpul vaduvei.
Bucura-te, ca i-ai surpat pe zeii elinilor.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 9 :

Pe tine toata firea ingerilor vazandu-te stand in mijiocul luptei, tanar si putenic prin Hristos, singur luptandu-te, plesnind cu mainile te lauda; si bucurandu-se, pe Domnul slavea, cantand: Aliluia!

Icosul 9 :

Ritor al dogmelor credintei fiind, de trei ori fericite, si minuni multe savarsind, pe tine vazandu-te popoarele pe pamant, catre dumnezeiasca credinta a lui Hristos se indemnau, si se bucurau cu duhul, strigand tie unele ca acestea:

Bucura-te, privelistea ingerilor.
Bucura-te, privirea oamenilor.
Bucura-te, indulcirea puterilor ceresti.
Bucura-te, veselia oamenilor pamantesti.
Bucura-te, ca te-ai facut marire cerului si pamantului.
Bucura-te, ca bucurie ai adus ingerilor si oamenilor.
Bucura-te, desfatarea frumoasa a lumii celei de sus.
Bucura-te, lauda dumnezeiasca a lumii celei de jos.
Bucura-te, dulce stralucire a mintilor.
Bucura-te, dulce intrumusetare a sufletelor.
Bucura-te, cel prin care Biserica se veseleste.
Bucura-te, cel prin care toata lumea dantuieste.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 10 :

Ceata demonilor, vazindu-te pe tine, Mucenice, ca i-ai biruit pe ei prin lupta, caderea lor cu suspin amar o plangeau si acestea ziceau: Cum a biruit purtatorul de trup pe cei iara de trup si lui Dumnezeu canta: Aliluia!

Icosul 10 :

Toiag de biruinta mare si atotputernic ai ridiucat asupra amagirii elinilor; pentru aceasta si purtator de biruinta te numesti, Mucenice Gheorghe; de care noi, minunindu-ne, spre lauda strigam unele ca acestea:

Bucura-te, pierzatorul demonilor.
Bucura-te, surpatorul elinilor.
Bucura-te, cel ce ai sfaramat pe idolii cei neinsufletiti.
Bucura-te, cel ce ai vadit mestesugirile lor.
Bucura-te, ca ai infruntat stapaniri si incepatorii.
Bucura-te, caci cu varsarea sangelui tau pe leviatan l-ai inecat.
Bucura-te, cel ce focul amagirii l-ai stins.
Bucura-te, cel ce latirea politeismului al restrans-o.
Bucura-te, infricosatorule arzator al capistilor.
Bucura-te, preaputernicule sfaramator al idolilor.
Bucura-te, cel din a carui pricina satana suspina.
Bucura-te, cel prin care paganismul ofteaza.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 11 :

Cetele tuturor sfintilor intampinau, o, Mucenice, sfant sufletul tau, cand se suia la ceruri, si cu ingerii cantare de biruinta lui Dumnezeu strigau cu veselie, cantand impreuna: Aliluia!

Icosul 11 :

Lumina cea neapusa a Sfintei Treimi o vezi nemijlocit, o, Gheorghe Mucenice, si te bucuri acum de bucuria cea adevarata, nesfarsita si negraita, pentru chinurile ce ai suferit. Pentru aceasta strig tie:

Bucura-te, ca te desfatezi in viata cea fara de moarte.
Bucura-te, ca te impartasesti de lumina cea negraita.
Bucura-te, vorbitorule cu nematerialnicii ingeri.
Bucura-te, cel ce impreuna petreci cu toti sfintii.
Bucura-te, ca Impreuna ai patimit cu Hristos, Cel ce a patimit mai Inainte.
Bucura-te, ca acum te-ai marit impreuna cu Cel ce S-a preasiavit.
Bucura-te, cel ce ai dobandit imparatia cerurilor.
Bucura-te, cel ce te-ai impartasit de vesnica marire.
Bucura-te, cel ce porti cununa cea nevestejita.
Bucura-te, cel ce ai luat dupa dar indumnezeirea.
Bucura-te, neincetat-vazatorule al lui Dumnezeu.
Bucura-te, dumnezeiescule impreuna-mostenitor al lui Hristos.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 12 :

Dar ai luat, Mucenicule, de la Dumnezeu, a vindeca patimile sufletelor si ale trupurllor; pentru aceasta, da-le pe acestea si noua slujitorilor Bisericii tale, celor ce de amandoua suntem lipsiti, dar care cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12 :

Cu cantari de psalmi serband amintirea si luptele tale, Mucenice, te Iaudam pe tine si te binecuvantam din suflet, ca pe un fierbinte aparator al lumii, si toti cu cantarile, ca si cu buzele, sarutandu-te, strigam catre tine:

Bucura-te, comoara cea nefurata a saracilor.
Bucura-te, mare aparator al vaduvelor.
Bucura-te, binefacatorule in felurite imprejurari al credinciosilor.
Bucura-te, doctorule fara de plata al bolnavilor.
Bucura-te, ca te faci tuturor toate, pentru Hristos.
Bucura-te, ca scapi pe toata lumea din nevoi.
Bucura-te, grabnic ajutatorule al celor in nevoi.
Bucura-te, dulce mangaietor al intristarilor.
Bucura-te, izvorule nesecat al minunilor.
Bucura-te, curgere neincetata a darurilor.
Bucura-te, minunea Bisericii celei din Lida.
Bucura-te, rugatorule si mijlocitorule al tuturor.
Bucura-te, Mare Mucenice Gheorghe!

Condacul 13 :

O, Mucenice Gheorghe, nume dulce si scump tuturor credinciosilor, aceasta scurta lauda, ce o aducem tie, cu blandete primeste-o, si de tot felul de intamplari fereste pe cei ce canta lui Dunmezeu: Aliluia!

< style="font-style: italic;">Acest Condac se zice de trei ori.

Apoi se zice iarasi Icosul 1 : "Inger intru nevointa..." si Condacul 1 : "Mult nevoitorului..." si se face otpustul.

sursa: saraca.orthodoxphotos.com

Viata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis. Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici dc îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După accasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns accsta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnczeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului. În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: "De ce eşti tristă, femeie?" Iar ea îi spuse pricina intristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: "Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?" Şi ea răspunse. "De-a dreapta parte a bisericii." Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: "Ajută şi tu" şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune. Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnczeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: "Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru." Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

sursa: calendar-ortodox.ro

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos (Mihail Cirtopol din Imbros)

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos
(a lui Mihail Cirtopol din Imbros)

Stapane Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, Cel singur milostiv si lesne iertator, Izvorul milei, Noianul cel nedesertat al iubirii de oameni, Cel ce nu ai venit sa chemi pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, la pocainta. Primeste-ma pe mine Tu, cel ce ai poruncit lui Petru Intaiul dintre ucenicii si Apostolii Tai, care Te-a intrebat, ca "de saptezeci de ori cate sapte sa ierte pacatele", aratand o parte din nemarginirea bunatatii si a iubirii tale de oameni, iar pe de alta parte deschizand cu milostivire si cu indurare usa pocaintei tuturor celor ce au pacatuit, vreme de intoarcere daruindu-le si nelasand nicaieri loc deznadajduirii. Insuti Stapane, iubitorule de oameni, Dumnezeule a toata mangaierea, parinte al indurarilor, Doamne al milei, Adanc al milostivirii, Noian al bunatatii, Izvor al milosardiei, Vistierie nedesertata a Indelungii-rabdari si a nepomenirii de rau. Povatuitor al celor rataciti, Indreptare a celor cazuti, Nadejde a celor deznadajduiti, Mangaiere a celor urgisiti, toate tuturor fiind si facandu-Te cunoscut pentru mine si pentru mantuirea mea, primeste-ma acum si pe mine, pacatosul si nevrednicul robul Tau, cel ce ma pocaiesc si ma apropii cu inima zdrobita si cu smerenie a duhului si cer dezlegare de multele si cumplitele greseli neiertate, pe care cu stiinta si fara de stiinta le-am gresit in toata viata mea, calcand legile Tale, lepadand poruncile Tale, nepazind asezamanturile Tale si defaimand randuielile Tale cele bune si mantuitoare, si cu totul departandu-ma de Tine si de ale Tale, umbland dupa mintea mea cea rea si facandu-ma bucurie diavolului si viclenilor lui draci si in tot chipul implinind poruncile acestora.

Iar acum, Doamne, Doamne, tarziu trezindu-ma din pacat ca dintr-un somn preaadanc si dintr-o betie sau ameteala, venindu-mi Intru sine-mi, simtind relele mele cercetandu-ma pe sine-mi din toate partile si aflandu-ma pustiu de tot binele si de podoaba cea cu chip de lumina si stralucita a dumnezeiestii scaldatori cu care m-ai imbracat, fiind eu gol cu totul si lipsit din pricina pacatului, si suspinand, tremurand, flamanzind si de toate relele tinandu-ma, cu totul lipsit fiind si de toti ceilalti urgisit, mi-am adus aminte de viata cea mai dinainte in care m-ai asezat si din care am cazut pentru rautatea mea. Mi-am adus aminte de indurarile Tale cele bune, purtatoare de grija, iubitoare de bine si parintesti, si ma intorc catre Stapanul meu adevarat, cu indrazneala ma arunc la picioarele Tale, rostind tare si strigand dintru adancul sufletului, ca fiul desfranat: "Gresit-am Doamne la cer si inaintea Ta". Deci primeste-ma, bunule si Iubitorule de oameni, Doamne, pe mine cel ce ma pocaiesc, ma intorc si ma apropii cu indrazneala de bunatatea Ta cea negraita si de milostivirea Ta cea nemasurata si de imparatia cea preabuna. Primeste-ma pe mine, nevrednicul robul Tau, cel ce mult am gresit si am intaratat si am amarat indurarile Tale cele iubitoare de oameni. Primeste-ma pe mine, zidirea mainilor Tale, faptura Ta, pe care ai cinstit-o cu chipul Tau si cu stapanirea asupra tuturor, singura dintre vietati careia i-ai daruit cuvant si pe care cu multe si mari bunatati ai impodobit-o, pentru care lege ai dat, proroci ai trimis si altele nenumarate ai lucrat, pentru care om Te-ai facut, Dumnezeu fiind si Stapan, si toata iconomia cea Infricosata savarsind-o, ai suferit patimi, Cruce, moarte si ingropare, ca si de moarte si de patimi si de pacate sa ma slobozesti pe mine si ca sa ma intorci la inrudirea si starea mea de fiu al Tau de mai inainte si sa ma faci mostenitor al Imparatiei Tale.

Deci daca toate acestea cu iubire de oameni le-ai facut si le-ai suferit pentru mine, cum ma vei lasa acum, o, Stapane, sa ajung vanat diavolului si sa se laude zurbagiul si vicleanul fugar drac asupra nemarginitei Tale puteri, bunatati si intelepciuni ? Caci acela nu numai pe om l-a amagit si din petrecerea raiului l-a izgonit si de fericita viata cea de acolo l-a lipsit, dar dupa negraita iconomie si prea Infricosata jertfa si dupa varsarea sangelui Tau imparatesc, cel mare si vestit, prin care ne-ai rascumparat, poate si acum sa rapeasca pe robii Tai cei cumparati cu atata pret si sa-i duca in prapastia sa pierzatoare. Nu, Stapane, Iubitorule de oameni, nu, imparate vesnice, nu, Atotputernice Doamne, sa nu aiba atata biruinta asupra noastra vrajmasul adevarului, pierzatorul drac, nici sa nu poata asa mult rautatea noastra.

Am gresit, dar de la Tine nu m-am departat. Am gresit, dar pe tine Te cunosc Dumnezeu. Am facut multe si mari greseli, marturisesc, dar tot la bunatatea si iubirea Ta de oameni cad, care nu are margini. Am pacatuit eu, tina, asa mult incat sa nu poti Tu dezlega? Am facut eu atata neranduiala incat sa nu poti Tu ierta? Am nelegiuit eu atata incat sa nu poti Tu trece cu vederea? Am gresit eu atat de mult incat sa nu Te poti Tu milostivi? Indurat si indelung-rabdator din fire fiind, chiar de s-ar aduna in mine toate pacatele lumii, nimic nu inseamna fata de adancul cel nemarginit al bunatatii si al iubirii Tale de oameni. De aceea, Stapane iubitorule de oameni, incerc sa ma indreptez prin cuvinte, nebizuindu-ma pe curatenia mea, pentru ca sunt mai necurat decat toti, spurcat si departat de poruncile Tale si ca un porc ma tavalesc cu totul in tina si in noroiul rautatilor mele celor nenumarate. Dar punand in minte nemarginirea bunatatti Tale, privesc spre inaltimea si marimea bunatatii si a iubirii Tale de oameni, pe care nici unul din pacatele cele omenesti nu o poate birui.

Deci primeste-ma, Doamne, pe mine, cel ce ma intorc cu lacrimi si cu suspine si ma caiesc pentru cele gresite si cer iertare. Pleaca-Te rugaciunilor si cererilor mele. Milostiveste-Te ca un milostiv, indura-Te ca un indelung-rabdator, miluieste-ma ca un iubitor de oameni si imi iarta mie cate am pacatuit Tie. Primeste-ma pe mine robul Tau, care iti multumesc ca nu m-ai pierdut pana acum pe mine pentru faradelegile mele, indelung-rabdand pentru mine si care cer dezlegare de cele gresite de mine si desavarsita izbavire si iertare de la bunatatea Ta. Si de acum inainte ma plec Tie si ma rog tare, intareste-ma in credinta Ta si in nadejdea cea temeinica, si nestramutat pazeste-ma de toate mestesugurile si napadirile vicleanului, ca sa nu ma rapeasca rautatea spre prapastia pierzarii, nici sa nu ajung vanat al vrajmasului. Incredinteaza viata-mea ingerului credincios pazitor, care ma povatuieste si ma intareste sa fac voia Ta si sa implinesc bine poruncile Tale.

Asa, Stapane, indelung-rabdatorule, mult milostive Doamne, Soare gandit, imparate al slavei, Milostivirea si Iertarea desavarsita a pacatelor mele. Asa, Preaduice Iisuse, rasuflare si racorire a mea, mangaiere, domolire, dulceata, veselie a sufletului meu, bucurie deplina, dragoste desavarsita, dorire cu chip dumnezeiesc, viata fara mahnire, pofta de cele bune, "pacea care covarseste toata mintea". Asa, lumina ochilor mei, miscarea mainilor, umblatul picioarelor, potrivirea madularelor, alcatuirea intregului meu trup, intr-un cuvant toate. La Tine doar, Stapane Hristoase, iau aminte, prin Tine viez si ma misc. Doar prin Tine sunt, desi am gresit mai mult decat toti. Curateste mintea mea de impatimirea materiala, de cugetele desarte, de amintirile si gandurile necuvioase si rele, care ma tin, ma sugruma si ma inconjura acum. Da-mi mie dorire buna, a sufletului, gand temeinic, pofta a inimii si cugetare neincetata spre amintirea de Tine, cea de lumina datatoare si spre dragostea cea desavarsita, ca sa-mi inchipui de-a pururea podoaba Ta cea iubita si sa vad frumusetea Ta. Spala-ma cu desavarsire de spurcaciunea pacatului si curateste-ma de toata duhoarea cea patimasa, de necuratia si intinaciunea trupului si a duhului. Si imi da mie liniste statornica si pace adanca a gandurilor, ca prin toate acestea indulcindu-ma de binefacerea Ta, de indelunga-rabdare si de bunatatea Ta cea multa si mila Ta cea dumnezeiasca din destul dobandind, sa multumesc, sa slavesc, sa laud si sa maresc numele Tau cel preasfant si al celui fara de Inceput al tau Parinte si al preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos (Sf. Ioan Gura de Aur)

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos

(a celui intru sfinti parintele nostru Ioan Gura de Aur, pe care o spunea in fiecare zi)

Doamne Dumnezeul meu, Cel mare si infricosat si slavit, Facator a toata zidirea vazuta si gandita, Cel ce pazesti asezamantul Tau si mila Ta celor care Te iubesc pe Tine si pazesc poruncile Tale, si acum si totdeauna iti multumesc Tie pentru toate facerile Tale de bine cele facute mie, cele aratate si cele nearatate. Ca si pana acum Te laud si Te slavesc si Te maresc pentru milele Tale cele bogate si indurarile Tale pe care in chip minunat le-ai aratat spre mine, sprijinindu-ma inca din pantecele maicii mele si intru toate grijindu-Te de mine si pazind si carmuind cu cuviosie cele ale mele, numai din bunatatea si iubirea ta de oameni. Caci n-ai trecut cu vederea smerenia mea pentru nevrednicia si impatimirea mea, ci din iubirea ta de oameni si milostivirea Ta nu ai incetat a-mi face bine si a ma pazi. Asadar, pana la batranete si caruntete, Dumnezeul meu, sa nu ma parasesti.

Iisuse, Iisuse, nume cel bun, dulceata, dorirea si nadejdea mea, Cel ce Te-ai facut om pentru noi si toate cu intelepciune le-ai iconomisit si le-ai tocmit pentru mantuirea noastra, ma marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toata inima mea, imi plec genunchii trupului si ai sufletului, aratandu-ti Tie, Dumnezeului meu, toate pacatele mele. Pleaca-Ti si Tu urechea spre rugaciunea mea si iarta paganatatea inimii mele. Am pacatuit, am nelegiuit, am gresit, Te-am intaratat, Te-am amarat pe Tine, bunul meu stapan si hranitor si purtator de grija. Nu este nici un fel de rautate graita sau negraita pe care nu am facut-o cu lucrul si cu cuvantul, cu cunostinta si cu necunostiinta, cu amintirile si cu gandurile, cu covarsire si peste masura pacatuind. Si de multe ori fagaduind a ma pocai, tot de atatea ori intru aceleasi pacate am cazut. Mai cu lesnire se vor numara picaturile de ploaie, decat multimea pacatelor mele, pentru ca au covarsit capul meu si ca o sarcina s-au ingreuiat. Caci din tineretile mele si pana acum poftelor celor necuvioase deschizandu-le usa, porniri neinfranate si fara de randuiala am uneltit, intinandu-mi haina Sfantului Botez, cea tesuta de sus, biserica trupului meu manjind-o, ticalosul meu suflet cu patimile necinstirii cu totul spurcandu-l si toata faradelegea si nedreptatea lucrand. Pe care, daca as vrea cu de-amanuntul sa le povestesc, nu ma va lasa vremea povestindu-le.

Dar fiindca toate le stii Tu - caci nu este zidire nearatata inaintea Ta, toate fiind goale si descoperite inaintea ochilor Tai -, de ce s-ar cuveni a spune stiutorului cele ce nu-Ti sunt necunoscute ? Insa si inima mi se zdrobeste, si sufletul, si cu totul intru adancul nedumeririi ma afund, aducandu-mi aminte ca pe cand pacatuiam nu am aratat nici cea mai mica fapta de pocainta. Si vremea taierii este aproape, sorocul mortii este de fata, dar vremea pocaintei nicaieri. Pentru aceasta s-a tulburat sufletul meu si este plin de durere si de intristare. Caci nepregatit fiind, cand socotesc si cercetez cele despre mine, nimic din destul spre dare de raspuns nu aflu, nici vreun chip si mijloc prin care ma voi izbavi de focul cel vesnic. Dar daca "dreptul abia se mantuieste", eu, pacatosul, unde ma voi arata ? Si daca abia dupa multe scarbe, imparatia lui Dumnezeu este mostenita de cei vrednici, iar calea vietii este stramta si necajita, atunci eu, intru desfatare si intru neinfranare totdeauna petrecand, cum ma voi invrednici de mantuire ? Si daca "toata dreptatea omului este ca o zdreanta lepadata", dar atata noroi si nedreptate cum se va socoti ? Si daca "pentru un cuvant desert trebuie sa dea cineva seama", eu pentru atatea pacate, ce raspuns potrivit voi avea ? Vai, suflete, caci iata asa au sporit faptele noastre ! Scurta este viata si pentru putina vreme, iute trecand, si catre moarte trimitand. Dar vesnica este munca pacatosilor ca si imparatia dreptilor. Si viata nici unei din ele nu se curma prin moarte. Deci ce voi face ? Ce voi lucra ? In ce bezna ma voi arunca ? Infricosata este moartea, mai ales cea a pacatosilor, fiindca si rea este. Caci "moartea pacatosilor cumplita este", dar "cu mult mai infricosat lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu", din care nimeni nu va putea sa ne scoata.

Deci, cand va veni sa Se slaveasca intru sfintii Sai si sa rasplateasca fiecaruia dupa lucrurile lui, cand scaunele se vor pune si nemitarnicul Judecator infricosat va sedea, cand raul cel de foc va trece pe dinainte, si stralucirea si bucuria dreptilor gatite se vor arata si toate milioanele ingerilor si toti oamenii cei din veac, impreuna cu toata zidirea, cea vazuta si cea gandita, cu cutremur vor sta de fata, ce voi face eu atunci ? De rusine plin fiind, de constiinta mustrat, de toata indrazneala si darea de raspuns lipsit, suspin din toate partile. Ah, rele ! Ce voi plange mai intai, ce voi suspina apoi, pentru ce ma voi tangui ? Pentru lipsirea de bunatati sau pentru chinul durerilor ? Pentru nemarginirea muncii sau pentru despartirea de Dumnezeu ? Plangi, ticaloase suflete, aducandu-ti aminte de cele ce te vor intampina dupa iesirea din trup, caci vor fi foarte grele si dureroase. Si striga:

Dumnezeul Puterilor, Dumnezeule cel vesnic, Dumnezeul milei si al indurarilor, sa nu ma parasesti ! Sa nu ma treci cu vederea ! Sa nu departezi de la mine mila Ta ! "Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele !" Ca stiu milostivirea Stapanului meu, stiu nepomenirea de rau a Iubitorului de oameni si ca voitor al milei este, "Care nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu". Si "Care voieste ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vie", mai ales cei ce se intorc de la pacat. Caci "nu a venit sa cheme pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta". Caci "nu au trebuinta cei sanatosi de doctor, ci cei ce rau patimesc". Deci, asa aflandu-ma si asa socotind, nu ma abat din nadejdea cea buna, nici nu ma deznadajduiesc de mantuirea mea.

Acum am inceput a grai catre Domnul meu: "Eu sunt pamant si cenusa", "vierme si nu om, ocara a oamenilor si defaimare a norodului". "Da-mi mie cuvant intru deschiderea gurii mele", Cel ce dai rugaciunea celui ce se roaga, caci de la Tine este "toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Tine, Parintele luminilor", ca sa ma rog dupa cuviinta si sa cer cele de folos, si sa nu ma intorc smerit si rusinat, ci dobandind cele ce am nadajduit. Si asa ma voi duce, bucurandu-ma intru deplina adeverire a inimii.

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, ca spre Tine a nadajduit sufletul meu. Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt ! Doctorul sufletelor si al trupurilor, ca si cum as sta inaintea infricosatului Tau Scaun, ca si cum m-as atinge de preacuratele Tale picioare, asa ma rog, si cer, si ma supun, cu zdrobita si smerita inima: Curateste-ma pe mine, pacatosul. Iarta-mi mie, netrebnicul si smeritul. Cauta din sfant lacasul Tau spre ticalosia mea ! Priveste dintru inaltimile Tale cele sfinte spre rugaciunea smeritului robului Tau si nu trece cu vederea rugaciunea mea. "Slabeste-ma, ca sa ma odihnesc mai inainte de a ma duce" acolo deunde nu ma voi mai intoarce. Ca un om am pacatuit, ca un Dumnezeu iarta-ma. Caci Tu cunosti, Stapane, alunecarea lesnicioasa a firi omenesti si cum ca "plecat este cugetul omului cu osardie spre cele rele, inca din tinerete". Adu-Ti aminte ca din pamant suntem. Adu-Ti aminte ca Tu singur esti curat si fara de prihana si neintinat, iar noi toti intru certari si canonisiri suntem. Adu-Ti aminte de indurarile Tale cele din veac si de mila Ta, si sa nu ma osandesti cu faradelegile mele, nici sa-mi rasplatesti dupa pacatele mele. Stiu multimea faradelegilor mele, ca mare este si fara numar. Dar stiu si noianul iubirii Tale de oameni, ca nemarginit este si nebiruit. Ca Tu esti cel ce ridici pacatul lumii, Care te-ai pogorat din cer pe pamant, ca sa cauti oaia cea ratacita si pierduta, Pastorul cel bun, Cel ce iti pui sufletul pentru oi, si ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintru care cel dintai sunt eu.

Miluieste, Milostive, faptura mainilor tale ! Sa nu te scarbesti de mine, nevrednicul, ci indura-Te spre faptura Ta. Cel ce pentru mine cruce ai rabdat si semnele ranilor ai primit si m-ai vindecat, sterge ranile mele cu leacul milostivirii si cu buretele iubirii de oameni. Caci toate le poti si nimic nu iti este Tie cu neputinta. Da umilinta inimii mele ceie impietrite, usureaza-mi greutatea constiintei, primeste lacimile mele si suspinarea ca pe ale desfranatei si ca pe ale lui Petru, cel dintai dintre Apostoli. Primeste-mi aceasta marturusire si pocainta, Cel ce ai primit gandul bun al talharului pe cruce. Primeste rodul buzelor mele ca pe o jertfa vie, bine primita intru miros de buna mireasma.

Ma rog, imblanzeste-Te! Ma rusinez, indupleca-Te! A pacatuit si Manase imparatul, dar nu s-a pierdut, pentru ca s-a cait. A pacatuit si David mai inainte de acela, dar plangandu-si pacatul, s-a miluit. Multe pilde de acest fel am, care potolesc si mangaie mahniciunea mea, care gonesc de la mine deznadajduirea, si hranesc nadejdea mantuirii mele. Mangaie si Tu inima mea, Parintele indurarilor si Dumnezeu a toata mangaierea. Odihneste-o si fa-i bine cu izvorul milei Tale si al bunatatilor. Multe ai facut din veac, mari si minunate, slavite si infricosate, carora nu este numar. Iar daca pe mine, curvarul, ma vei mantui, mai multa si mai mare minune vei face. Ca atat de mare este puterea milostivirii si a iubirii Tale de oameni, incat si din noroi margaritar face si din fiu al gheenei fiu al imparatiei savarseste.

Si inca voi striga catre Tine, Domnul meu, si catre Dumnezeul meu ma voi ruga: Ocarmuieste ramasita vietii mele dupa voia Ta. Intareste-ma intru frica Ta. Intemeiaza-ma intru dragostea Ta si cu multimea bunatatii Tale sfarsit bun si vrednic iubirii Tale de oameni daruieste-mi. Cauta cu mila si cu iubire de oameni spre oasele mele si spre incheieturile mele si spre toata alcatuirea fapturii mele si la loc de repaos si de odihna calauzind ticalosul meu suflet, asaza-l. Caci multe lacasuri sunt la Tine, fiecaruia dupa vrednicie impartindu-i.

Si inca ma rog si cer: Da, Doamne, si dar de pricepere nevredniciei mele ca sa inteleg cele bine placute Tie si de mie folos. Si nu numai sa le inteleg, ci sa le si implinesc, ca sa nu fiu biruit si sa nu fiu impreuna cu cei deserti, sa nu faptuiesc cele necuvioase. Prin nemarirea desarta sa ma smeresc impreuna cu cei smeriti, cu cei ce patimesc impreuna sa patimesc, celor ce gresesc sa le iert. Pentru ca stiu ca de nu voi ierta, nu mi se va ierta. Pentru aceasta ma rog: Iarta toate tuturor celor ce imi gresesc mie, caci nu ei sunt de vina, ci eu, ticalosul, cel ce nu fac voia Ta si nu pazesc poruncile Tale. Celor ce ma iubesc pe mie, rasplateste-le cu bogatele Tale daruri. Pe parintii cei duhovnicesti si fratii pe care mi i-ai dat, miluieste-i Milostive, ca si pe mine, cu judecatile pe care le stii, indurandu-Te cu iubire de oameni.

Aceste cuvinte ale rugaciunii mele sa mijloceasca pentru mine si cat traiesc si dupa ce voi muri eu. "Sa se indrepteze marturisirea aceasta si lacrimile ca o tamaie inaintea Ta". Astept in fiecare zi moartea cea de netrecut. Trupul meu cel ticalos ingroparii dandu-se, se va strica, si Tu il vei invia, datatorule de viata nepieritor, in vremea Invierii. Iar duhul meu in mainile Tale il pun.

Odihneste, Sfinte Stapane, intru lumina viilor si in lacasul celor ce se veselesc si pe parintii, stramosii, si pe fratii mei, robii Tai binecredinciosi, si pe cei ce mi-au poruncit mie, nevrednicului, sa ma rog pentru dansii, si tuturor celor ce intru buna credinta s-au savarsit, iarta-le. Caci, desi am pacatuit, dar nu ne-am departat de la Tine, nici "am intins mainile noastre catre dumnezeu strain", ci pe Tine Te-am cunoscut, si pe Tine Te-am iubit, si intru Tine am crezut, si Tie ne inchinam, Unuia Dumnezeu in Treime, catre Tine ne rugam, si intru Tine nadejdile mantuirii le punem. Miluieste-ne pe noi dupa mare mila Ta, si ne mantuieste intru Imparatia Ta cea cereasca.

Cu adevarat, Doamne al meu, Doamne, asa sa se faca acestea intru noi, cei ce nadajduim spre Tine, pentru cea multa si necovarsita bunatate a Ta si pentru milostivirea si iubirea Ta de oameni cea negraita, pentru rugaciunile preaslavitei, prea laudatei, preabinecuvantatei si cu dar daruitei, Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarea Maria, ale Puterilor celor ceresti si intelegatoare si ale tuturor sfintilor care din veachine Ti-au placut Tie.
Amin. Amin. Amin.